
intr'o dimineata frumoasa de vara, m'am hotarat sa merg la o spalatorie auto, pentru a'mi, bineinteles, nu'i asa, spala, si anume, masina. care, dupa vreo ora, a fost. spalata. exterior si interior. spuma, ceara, parfum, tot tacamul. apoi, in drum spre casa, m'am oprit in centrul orasului, si am intrat pentru cateva minute, intr'o banca. nu din aia de stat pe ea, in parc. o banca unde isi tin unii fraieri banii, si alti fraieri fac credite. (eu ma incadrez la ambele situatii...) dupa ce mi'am terminat treaba, m'am urcat in masina si am plecat. dar, pe masura ce mergeam prin frumosul oras (cu geamurile inchise si cu A/C dat drumul), am observat ca mirosul frumos de parfum de pin se transforma incet-incet in mirosul mai putin frumos de... cacat! n'am mai rezistat si am tras pe dreapta, hotarat sa descopar sursa miresmei care imi intorcea stomacul pe dos... si, am descoperit'o! venea de pe talpa mea stanga si, implicit, de pe pedala de ambreiaj, care, ambele, erau pline de cacat de caine! pe care il luasem, neatent (boul!), din fata mai sus-numitei institutii, in plin centrul orasului! nu am timp sa insir aici milioanele de injuraturi slobozite (si, atentie, nerepetate!) la adresa tuturor cainilor, si, mai ales, a proprietarilor acestor patrupede prietenoase (nu e cainele cel mai bun prieten al omului? hm...). oricum, mi'au trebuit cateva ore sa curat toate rizurile pedalei (si, de asemenea, ale pantofului) de cacat, si cateva zile sa scot duhoarea din masina...
si asta nu e tot. de nenumarate ori am fost martor la nesimtirea celor care isi plimba cainii pe strada sau prin parc, trecand nepasatori mai departe, dupa ce animalul lor s'a cacat pe mijlocul trotuarului (sau aleii, depinde). in momente ca acelea, mi'as fi dorit sa am tupeul (ceea ce, din pacate, n'am!) sa'l iau de ceafa pe respectivul dobitoc (si nu ma refer la caine) si sa'l apas cu fata in cacatul defecat de dragul lor animal. o fi atat de greu sa iei o punga si sa strangi mizeria facuta de propriu'ti prieten necuvantator? nu cred. pentru ca in alte tari se practica asa ceva, si in niciun caz de frica amenzii... (care, la noi, exista doar pe hartie; in realitate, cine a luat vreodata amenda pentru asa ceva?)
dragi iubitori de caini. fac un apel pe aceasta cale... o pula. nu. n'o sa se schimbe niciodata aceasta stare de fapt. imi doresc, doar, sa luati cat mai multi cacati de pe strada pe talpile voastre de prosti si sa'i duceti in masinile sau in casele voastre de prosti. si sa va bucurati de ei. mult.
de fapt, n'ar trebui sa ma agit, ci doar sa casc ochii cat mai bine, atunci cand merg pe jos. pentru ca romania nu e altceva decat o mare punga, plina cu cacati de caine...